o briza calda si domoala.
Venita parca dintr-o bataie de aripi,
Ale unui fluture proaspat transformat.
Poate aduce cu sine,
un munte imens de suspine.
Care se ridica pana mai sus de soare,
greu de escaladat cand nu ai nimic in picioare …
cand nu ai picioare.
Si nici mainile nu te mai trag
de cand din umeri ti-ai pierdut aripile
Ce erau mai inalte decat intreg muntele,
Imposibil de escaladat fara picioare …
cand nu ai nimic in picioare.
Si n-ai de ales decat sa stai,
Sa astepti si sa te holbezi in soare …
stiind ca oricum, astfel,
nu iti vor creste picioare …
nici muntele n-o sa coboare …
Dar poate c-or sa-ti creasca alte aripi …
O noua pereche de aripi mantuitoare.
Poti sta linistit langa muntele tau,
Cand nici o pereche de ochi,
nu te mai priveste de sub gene … pe furis.
Poti putrezi relaxat … muntele …
Muntele nu se va lasa escaladat …
Nici cu ... si nici fara picioare …
cu atat mai putin de tine …
care nu ai nici maini … nici ochi … si nici picioare.
18 Ianuarie 2011
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu