Intr-o iesire-a mea din minti,
Intr-o intrare-a ta ...
Stop. Opreste (te)(ma) spune-mi ... mai stii sa ma simti?
n-am inteles prea bine niciodata,
ce caut eu in timp ...
Dar ... amuzant probabil, gasit-am spatiul meu, atemporal,
Usor antigravitational.
Cred asta pentru ca acolo orice clepsidra-i un caleidoscop.
Si nisipul oscileaza ... de sus in jos ... de jos in sus ...
In jos si-apoi in sus inainte de a se opri, atunci cand
toti indragostitii au impresia ca luna rasare doar pentru ei.
Cand luna face salturi mortale ...
De sus in jos, de jos in sus, in jos, in sus,
Cand in mare, cand in cer,
Cand in tine, cand in creier ...
Si-apoi se opreste si lumineaza ...
Acolo fiecare dintre noi are luna lui.
O singura luna nu ar putea
sa oscileze pentru fiecare in parte.
Fiecare barbat are cate o luna,
Si fiecare femeie cate o stea,
A nordului,
Cea care nu apune niciodata.
PS. Lucrare scrisa la plecarea din Vama Veche
25 Iulie 2011
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu