Fiindca ...

La un moment dat mi-am dat seama

Ca nisipu-i de fapt smoala ...

Iar mlastina-i de fapt un cazan!

Undeva in adancul meu am stiut dintotdeauna.

Deodata am constientizat ca sunt in iad!

Si n-ar fi nici o problema ... e un iad redecorat ...

Dar singura problema e ca iadul e etern ...

Iadul e etern ...

Etern.

Si nici macar nu-i un iad biblic ...

Intotdeauna iti imaginezi iadul

fiind ca interiorul unui vulcan.

Si nici macar nu-i un iad normal ...

Cateodata pot sa scap ...

Dealerul meu e un vanzator de placeri!

Si nici macar nu-i un loc ... si nici macar nu-i o pedeapsa ...

E doar ... tortura. Divina ce-i drept!

Si nici macar nu mai sufar ... decat cateodata ...

Si nici macar nu mai plang.

Niciodata!

Sangele de curva a fost spalat de pe peretii universului ...

A ramas totul asa ... imaculat sa-i zic.

Un iad imaculat ... o blasfemie.

Un Eu reinventat din agonie!

O mlastina, cu un fel de carenta divina,

Si-un iad pervertit intr-o lume blajina.

Iar la sfarsit ... nu ramane nimic, decat lumina.

Fiindca ... „De prea mult negru ...”

22 Ianuarie 2013