Titlul ei: Intoarcerea Acasa
adu-ti aminte cum prima data
dunarea toata era-nvolburata.
Striga dupa noi sa ne-ntoarcem acasa,
Doar o viata vroia ... sa ne spele tandru
in fiecare dimineata.
Daca te-ai duce azi s-o vizitezi,
Ai vedea cum si-acum plange.
Cum azi nu mai curge, azi se rostogoleste.
Si daca ai pleca putin urechea deasupra rostogolirii ei
Ti-ar sopti incet, chinuit, ca dintr-o coma absoluta.
Cum si-ar dori ca-n valurile ei, sa ne boteze pe-amandoi,
Sa devenim unicii copii ai ei ... numai noi amandoi,
Iubiti, iubind imbratisati in valurile ei.
De pe chipul tau, dunarea, ar copia toata frumusetea,
Asa ar deveni, deodata, primul fluviu cu parul blond, ochii albastrii si inima curata.
Si de pe pieptul tau, c-un salt sinucigas,
S-ar napusti pe pieptul meu unde, dunarea, s-ar juca cu viata,
In parul meu s-ar impleti-n idei,
Si-atunci doar noi vom stii de ce nu mai e dunarea involburata.
De ce de-un timp este curata si albastra,
De ce-ntre radacini de salcii inundate, se vad, de-un timp incoace
Doua inimi mici si-mbratisate.
14 Ianuarie 2011
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu