Hai sa facem schimb pentru o zi.
Sa intri tu in toate nenorocirile mele,
Sa ma lasi pe mine in toate nenorocirile tale.
S-ar putea ca la sfarsitul zilei,
Sa fim amandoi eliberati.
Dupa ce vom fi intim legati
Unul de dezastrele celuilalt,
Toate simtirile mult asasine
ale trupurilor si ale mintilor noastre,
Se vor contopi in realitatea
Tuturor zilelor impreuna.
Nu vor mai exista atunci
dureri sau simtiri personale,
Nu vor mai exista nici abisuri ...
Existentiale ... poate,
ale unuia singur dintre noi.
Totul va fi o mare si unica durere,
Tolanita obscen peste vietile noastre ... .
Va fi infinit mai greu pentru sufletele noastre ...
Va fi enorm mai asasinant pentru amandoi ...
Cu morti care nici macar nu exista,
Cu descrieri care nu s-au inventat ...
Fiindca inventatorii limbii noastre native
N-au avut timp de relas
Pe scena absurda a vietilor lor.
Aceasta uniune a spiritelor,
Aceasta simbioza de nedorit,
Ne-ar face sa stim fara cuvinte,
Sa simtim fara priviri,
Sa auzim fara cuvinte ...
Sa zburam fara aripi,
Sa mergem fara picioare
Sa vedem fara ochi
Sa gustam din prea plinul nenorocirilor noastre,
De parca fiecare dintre noi ar fi unul singur.
7 Februarie 2011
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu