O sa te-astept nebuno,
Diseara-n gara pe peron.
Sa ne urcam in trenul vietii noastre,
Si sa calatorim si noi pana in gara primului sarut.
Sa ne imbratisam sub ochii tristi,
Ai impegatilor batrani si fara chef.
Calatoriti in toata viata lor destul de mult
Cat sa cunoasca pasiunea primului sarut.
La revedere sa ne luam de la vagoane,
Cand din locomotiva se va auzi tipatul in nota SI.
Si rotile-n sens invers vor porni ...
Ducand iar impegatii prin vreo alta gara.
S'asiste iar la pasiunea primului sarut al altor doi ... copii.
Noi vom pleca-mpreuna, de data asta intr-un tren ... fara bilet.
Caci trenul asta n-are gara, n-are vagoane ... nici impegati.
Imbarca-ne-vom apoi in trenu-acesta zburator,
Ce va primi aripi din descatusarea cuvantului dor.
De care n-o sa mai avem nevoie niciodata.
Pentru ca trenu-acesta zburator ... nu face escale ... niciodata.
Si ne va duce-n zbor prin toata lumea,
Din aer vom vedea Parisul si Viena.
Din nori o sa ne-arate Berlinul si-apoi Moscova,
Si ne va pacali cu o aterizare langa Lisabona.
Brusc catre Casablanca o sa se intoarca,
Si ne va-nchide-n cafeneaua iubirii dintre Rick si Ilsa.
14 Februarie 2011
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu