Despre Prea Plin

E mult prea multa singuratate-n lume,
De parca universul a amanetat fericirea
Si in schimbul ei a cumparat si mai multa unicitate.
Se pare ca ar fi vrut ca si noi, singurii lui posibili eroi,
Sa devenim la fel de unici ... la fel de singuri, ca si el.

Dar ar fi trebuit sa stie, ca noi, unicii lui eroi,
Ne vom rascula impotriva starii lui de fapt.
Si vom alege-mbatranirea ... si vom alege moartea,
Fiindca numai sub semnul sfarsitului ne vom putea vreodata lepada,
De toata singuratatea pe care ne-o baga pe gat.
De toata unicitatea de printre toate galaxiile lui ...
Acolo unde nu e nimic ... acolo unde e numai el.

Fiindca numai prin prisma mortii, vom putea,
S-alegem sa fim singuri ... nu singur.
Oamenii nu pot fi niciodata singuri decat adanc in ei,
Fiindca e multa galagie in lume,
Menita anume sa alunge toate singuratatile ...
Mai mult sau mai putin postume.
Ale tuturor universurilor care ... de ciuda,
Au blestemat, fiecare in parte, ca toti sa ne simtim singuri ...
Desi ne avem aproape ...
Adesea, fiecare dintre noi suntem mult prea singuri.
Chiar si-ntr-o impreunare de degete si guri.

16 Octombrie 2010

Esti manifestarea fericirii mele

Faptul ca te vreau numai a mea,
este o manifestare a egoismului
care isi are, adanc infipte, radacinile,
dincolo de suprema exprimare a unui egoism extrem.
Este o transfigurare a tuturor dorintelor
Pe care incapatanat fiind,
le-am adus la rangul de nevoi vitale.

Nevoie nimicitoare, pentru sangele meu ... pentru venele mele,
Ca o explozie a leucocitelor ... un fel de leucemie vitala,
Un cancer care imi da aripi este nevoia de a te sti numai a mea.
Aceasta nevoie,
se manifesta prin cele mai rebele refulari
ale nebuniei mele.
Nebunie ce ma invie si nu-mi da pace ...
Si ma face sa te vreau din ce in ce mai mult ... a mea, numai a mea.
este o stare de normalitate ...
la fel cum starea de normalitate a umanitatii este imbatranirea.

In fiecare zi, in urma tuturor analizelor mele psihotice,
Inteleg cate ceva ... ce de fapt stiam dintotdeauna.
Dar realizez in fiecare zi, redescopar cate un lucru pe care am uitat ca il stiu.
La fel cum am stiut din secunda cand brutal am intrat in tine ...
In venele tale, in sangele tau ... ramane sa ajung si-n oasele tale ...
Fiind singura parte neirigata de mine.
Si-acum nu mai am de ales sa plec niciunde,
desi cu mine m-am luptat in departarea mea de tine.

Inevitabil n-am avut cum sa aleg ...
Si m-am intors.

De fapt,
nu am avut de unde sa ma-ntorc
pentru ca-n tine am ramas intotdeauna,
neputand sa plec vreodata.
Si-acum ... re'ntors de unde n-am plecat nicicand,
Nu pot decat sa stau in tine ... sa te admir plangand.

Da'mi mai aduc aminte cateodata,
cum anii fara mila au trecut ...
peste cadavrul meu ... pe vremea aceea mut,
uitat in tine ... regasit ... acum de mine reinviat.

4 Octombrie 2010

Despartiri Echivocabile

Intre mine si tine e doar o cale ferata.
Multe trenuri ne-au inselat drumurile,
Mergand dinspre mine inspre tine ...
De fiecare data casa de bilete era inchisa.
Trenurile mergeau goale dinspre mine inspre tine.

Un singur tren, a avut o casa deschisa,
Un tren dinspre tine ... spre mine.
Ritmic motoarele lui te-au adus mai aproape,
Intre noi ramasese doar doar o bucata de noapte,
Un minut de eclipsa ce ne-a tinut pe fiecare in lipsa.
Si-apoi, trenul te-a dus inapoi.

Iubirile noastre-au ramas nude-ntre noi
Cand fara bagare de seama,
Le-am parasit in umbra unei despartiri echivocabile ...
Si cum scria si minulescu, ele nu s-au spart si nu s-au prafuit ...
Iar un an si ceva mai tarziu ne-au regasit,
Iubindu-ne mai mult decat atunci cand cu echivoc ne-am despartit ...

Ne iubeam acum cu alte iubiri mai decolorate,
Ce-au devenit curcubee de multe patimi ... de multe lacrimi ...
Dupa ce s-au regasit cu primele noastre iubiri ... ce devenisera una ... le fusese frig.

Acum ... nu-ti mai ramane decat,
Sa te dai jos din pat intr-o dimineata,
Sa ne-aduci o cafea calda ...
S-o bem cu-aceeasi gura.

31 August 2010

Taj Mahal

Sa-mi umbli goala prin casa
Cand iti cauti nervoasa printre haine.
Sa-ti lasi sanii liberi pe-afara ...
Sa ma faci sa-mi fie sete de viitoarea toamna
Care tot impreuna voi vrea sa ne gaseasca,
Sa ne-ncalzim unu pe altul ...
Mai mult eu, lipit de pielea ta.

Urmatoarea toamna cand toata casa,
O sa miroasa mai mult ... a tine ... a noi.
Si lumea toata pe geam de afara sa ne priveasca
Cum ne iubim ... cand mai imbracati ... cand mai goi.

Apoi toata strada o sa miroasa ca iubirea noastra,
Iar vecinii vor crede ca stau cu regii Indiei la masa,
Intr-un modern mai colorat si proaspat Taj Mahal.

19 Septembrie 2010

Despre Contopiri

Imprumuta-mi o viata, un zambet,
Da-mi pletele tale sa le-nod cu-ale mele,
Imprumuta-mi pielea ta, sanii tai,
Da-mi picioarele tale sa le-nfasor in jurul taliei mele.
Imprumuta-mi cuvintele tale,
Da-mi toata caldura ta sa ne hranesc impreunarea.

Vino cand ma astept cel mai putin si spune-mi „Te iubesc",
Minte-mi realitatea cruda cu visele tale.
Arunca-mi din visul tau o scara ...
Ma voi urca pe ea ... pana la tine in tara
Pe care o visam amandoi, unde ne iubim, si suntem ...
De fapt nu, caci nu suntem ... acolo nu suntem.
De fapt acolo exista doar Eu ...
Un Eu, fara nume, dar cu corpurile noastre in el.
Un Eu cu 2 inimi palpitande in el spre nemultumirea
Tuturor celor care inca „suntem",
Si nu ... nu e vorba de noi, noi nu mai suntem ...
Caci acolo devenim Eu.
Dar toti ceilalti de langa noi nu au nimic
Din ce avem noi 2 in tara din visul tau ... din tara eternului Eu.

Nu o sa ies de-acolo niciodata,
Acolo mie-mi va fi bine ...
Si poti citi aceste rime ... ca fiind spuse chiar de tine,
Fiindc-asa cum ti-am mai spus noi nu mai suntem ...
Noi am ajuns un Eu etern in tara din visul tau ...
De fapt nu este visul tau ... e visul meu, fiindca acolo noi suntem Eu.

Tu stii ca-n ochii tai e-aceasta lume,
Unde nimic nu se intreaba niciodata,
Arunca-mi scara catre tine ... o sa ma lupt o viata sa ajung
In visul ce incepe-n ochii tai si se continua pe plete,
Vreau doar ca el sa isi gaseasca terminarea-n mine.

Cand o sa vina timpul, o sa ajungem impreuna dintr-o data,
Dar nu ne va surprinde nici un pic,
Fiindca noi demult ... noi nu mai suntem,
Noi vom fi devenit un Eu ... prelung.

6 Noiembrie 2010

Despre Suflete

Cand va fi sa pleci definitiv,
Lasa-mi si sufletul pe undeva.
Arunca-l in vreun cos de gunoi,
De pe-o strada rau famata ...
Nici unu din noi nu va mai avea nevoie de el.

El, daca ne va mai vrea pe vreunu dintre noi,
Isi va gasi singur drumul inapoi.
Si daca totusi nu va mai avea nevoie
De-o inima-n care sa bata.
Poate-l va gasi un vagabond ... sa-l vanda pe o bucata de paine.

Cand va fi sa pleci definitiv, daca va mai vrea o inima,
Ar fi bine sa vina inapoi la mine ...
Ma gandesc doar ca e mic ... si nu stie drumul,
Poate o caravana de pierde-lume-l va gasi ...
Si-mpreuna cu ei se va rataci in lumea asta mare.

Cu ei, in carutele lor murdare,
Pe drumurile neumblate pe unde va ajunge ...
Poate-si va gasi si el o inima-n care sa bata ...
Un alt trup gol, abandonat, uitat ... si daca nu,
Poate ca se va multumi sa bata-n toate inimile lor.

Si-apoi, daca nu-l va gasi nimeni,
Nici vagabondul si nici caravana ...
Daca-si va aduce-aminte drumul,
Si daca nu va ingheta la iarna pe vreun camp ...
O sa-l pun cu grija intr-un plic ... si tot tie o sa ti-l trimit.

Pentru c-atunci cand o sa pleci definitiv,
Pe sufletul meu vor ramane toate amprentele tale,
Si nimeni nu poate iubi un suflet care deja iubeste.
Nimeni nu poate imblanzi un cal deja imblanzit ...
Dar nu-i nimic, va fi si sufletul meu la fel ca mine ... unic.

Atunci, de fiecare data cand voi pleca definitiv si eu,
Nu va mai fi greu deloc, voi spune Pa, La Revedere sau Adio,
C-un zambet din ce in ce mai sincer si mai larg ...
O sa le spun ca sufletul meu e plin de iubire oricum,
Doar ca l-am expediat spre tine, intr-un plic, si s-a pierdut ... pe drum.

Ar fi pacat de tot sa se intample-asa,
Dar daca totusi vom trece prin iarna impreuna,
Iar cand se va topi zapada de pe iubirea noastra,
Primavara ne va gasi tot impreuna ...
Vom sti ca la toamna iubirea noastra va creste mare ... mult mai mare.

24 Octombrie 2010