Dimineata de februarie

Hai sa facem schimb pentru o zi.
Sa intri tu in toate nenorocirile mele,
Sa ma lasi pe mine in toate nenorocirile tale.
S-ar putea ca la sfarsitul zilei,
Sa fim amandoi eliberati.

Dupa ce vom fi intim legati
Unul de dezastrele celuilalt,
Toate simtirile mult asasine
ale trupurilor si ale mintilor noastre,
Se vor contopi in realitatea
Tuturor zilelor impreuna.

Nu vor mai exista atunci
dureri sau simtiri personale,
Nu vor mai exista nici abisuri ...
Existentiale ... poate,
ale unuia singur dintre noi.

Totul va fi o mare si unica durere,
Tolanita obscen peste vietile noastre ... .
Va fi infinit mai greu pentru sufletele noastre ...
Va fi enorm mai asasinant pentru amandoi ...
Cu morti care nici macar nu exista,
Cu descrieri care nu s-au inventat ...
Fiindca inventatorii limbii noastre native
N-au avut timp de relas
Pe scena absurda a vietilor lor.

Aceasta uniune a spiritelor,
Aceasta simbioza de nedorit,
Ne-ar face sa stim fara cuvinte,
Sa simtim fara priviri,
Sa auzim fara cuvinte ...
Sa zburam fara aripi,
Sa mergem fara picioare
Sa vedem fara ochi
Sa gustam din prea plinul nenorocirilor noastre,
De parca fiecare dintre noi ar fi unul singur.

7 Februarie 2011

Domnul Sfarsit

m-a suparat ... eternitatea mea,
de plus sau catifea.
Impopotonata cu panglici
facute din casmir si din tafta.
... m-a suparat din nou eternitatea mea.

n-am spus nimic, si nici n-am auzit. nimic.
astept sa aflu totul, mai am putin pan’ la sfarsit.
Caci mi-au promis la inceput, ca la sfarsit,
Mi se va da totul sau nimic din toata eternitatea mea.

Demult.
Tare demult.
In alta viata.
Unul din ei s-a sinucis
Si astfel lumea a conchis “toti ... niste nebuni”
Dar s-a intors din calea lui catre sfarsit
Cand a realizat, ca la-nceput,
Nici macar un drac sau vreun arhanghel nu i-a promis nimic,
Si astfel s-a trezit pe jumatate spre sfarsit si cu a 2-a jumatate departe de-nceput ...
Promiteti-mi ceva pentru sfarsit ...

Proasta alegere-ai facut, cand la-nceput nu ti-ai ales nimic pentru sfarsit.

12 Iulie 2008

Tu si Eu

Intr-o zi voi inchide ochii si voi deschide
Portile iadului meu interior.
Ma voi abandona demonilor din mine,
Temerilor si indoielilor, intrebarilor si ratacirilor.
Depravarii mele spirituale si agoniei extatice
A tuturor pierderilor si a tuturor castigurilor mele personale.
Care puse cap la cap nu fac nici macar cat jumatate
Din toata furia cu care toate aceste se hranesc din mine,
Imi sfasie carnea si imi insangereaza ochii.
Imi impaienjeneste mintea si-mi bea sangele ... cu gheata.
Vor veni apoi din urma toate durerile si toate frustrarile
Care vor devora toata furia, toate temerile, intrebarile si ratacirile,
Toate pierderile si castigurile toata depravarea si toti demonii.
Durerea si frustrarea vor fi atunci singure in iadul meu interior
Cu portile deschise.

1 Februarie 2011

Despre Dunare

Titlul ei: Intoarcerea Acasa

adu-ti aminte cum prima data
dunarea toata era-nvolburata.
Striga dupa noi sa ne-ntoarcem acasa,
Doar o viata vroia ... sa ne spele tandru
in fiecare dimineata.

Daca te-ai duce azi s-o vizitezi,
Ai vedea cum si-acum plange.
Cum azi nu mai curge, azi se rostogoleste.
Si daca ai pleca putin urechea deasupra rostogolirii ei
Ti-ar sopti incet, chinuit, ca dintr-o coma absoluta.
Cum si-ar dori ca-n valurile ei, sa ne boteze pe-amandoi,
Sa devenim unicii copii ai ei ... numai noi amandoi,
Iubiti, iubind imbratisati in valurile ei.

De pe chipul tau, dunarea, ar copia toata frumusetea,
Asa ar deveni, deodata, primul fluviu cu parul blond, ochii albastrii si inima curata.
Si de pe pieptul tau, c-un salt sinucigas,
S-ar napusti pe pieptul meu unde, dunarea, s-ar juca cu viata,
In parul meu s-ar impleti-n idei,
Si-atunci doar noi vom stii de ce nu mai e dunarea involburata.
De ce de-un timp este curata si albastra,
De ce-ntre radacini de salcii inundate, se vad, de-un timp incoace
Doua inimi mici si-mbratisate.

14 Ianuarie 2011