Despre Proletariat

Cateva ganduri care mi-au cazut din ureche
Alearga de nebune departe in lume.
Ele cred, tampitele, ca nu le mai vreau
Dar le-am scapat, din greseala ... si am si o scuza ...
Iti ascultam vocea din amintiri.

Nu, gandurile nu erau despre tine,
Si acum e mai bine sa le las sa alerge prin lume,
Am multe altele intre urechi ...
La care tre' sa raspund, pe care tre' sa le uit.

Mi se sparg timpanele de-atata urlat.
Oamenii fac prea multa galagie
Iar timpul n-asculta nici de spatiu ...
Timpul ... e proletar ...
Doar eu sunt inchis intre spatiu si timp.

20 Aprilie 2010

Despre patrate

Nici nu mai trebuie sa-ncep,
Sa-mi cant in treacat dorul.
Dorintele-mi sunt piese vechi
Pierdute dintr-un set de sah.

Cand se contrau pe tabla lui,
Batranii acelei vremi.
Din graba l-au descompletat,
Si nu mi-au mai ramas decat ... vreo 3.

Primul e turnul ...
Care ca si poetul, „cerseste-n veci de veci stingher".
Al 2-lea-i ... doar un pion,
Care-a avut in tineretea lui potential de-a deveni regina,
Iar ultima-i ...un cal,
Pe care pionu-ar fi incalecat dac-ar fi devenit regina.

Cu-aceste ultime dorinti,
Impachetate bine si-ndesate-n buzunarul de la piept,
Inutile ... compromise ...
Cu-aceste 3 dorinte pe care nu le pot uita,
Visez la tine si la noi si la ... etcetera ...

20 Noiembrie 2010

Noaptea ... dupa spectacol

... in curand se va termina spectacolul,
Actorii se vor lua de mana cu instrumentistii
Si vor pleca in cautarea alinarii lacrimilor,
De dupa caderea cortinei.

Tuturor le lipseste cate ceva,
Toti se vor intergiiti.
Se plimba mereu, tinandu-se de lacrimile lor,
cand pleaca dupa spectacol ...
Spre terminare sau intregire ... nici unu din ei nu stie.

Actorilor intotdeauna le-a lipsit un regizor,
Si un iscusit textier.
Fara ei ... actorii rad pe scena ...
2 ore si ceva ... cat tine piesa.

Instrumentistilor ...
le lipseste un compozitor ... si ...
A, nici instrumente n-au ...
Fara ele, langa actori, pe scena,
Par a fi niste mimi ratati.

1 Iunie 2010

Despre vocea ta

Daca stau putin sa ma gandesc ...

Vreau sa-ti ating vocea ... e un fel de templu al mintii mele,
Vreau sa-ti mangai fiecare vocala, s-o simt de parca ar fi articulata de propriile-mi corzi vocale,
Sa ma lovesc de toate consoanele spuse de tine
Ca de-un zid de bezea, dulce ... vreau sa-ti simt vocea cum mi se topeste in gura.
Fiecare oftat al tau sa-l prind in gura mea si sa-l inghit.
Sa te surprind de fiecare data cand vorbesti cu tine, cu voce tare,
Sa stau ascuns dupa divan si sa ma infrupt din spusele tale ...

O sa-ti prind in gura mea toate cuvintele,
Pentru ca mai apoi sa pot respira prin fiecare vocala a ta,
In consecinta, tot aerul pe care l-as inspira prin fiecare vocala a ta
Va fi ofranda pentru templul mintii mele.
Si-acum spune-mi un “A” de tipar sau de mana,
Spune-mi un “E” sa-l prind in mine ...
Si-un “I” si-un “O” si-un “U” sa-mi redecorez mintea cu fiecare vocala ta.

2 Iulie 2008

Ganduri la miezul noptii

In mintea mea se intampla tot felul de lucruri,
Inspaimantatoare sau mai mult de neinteles.
Lumea inconjuratoare in capul meu mai ales
devine imaginea zilei de ieri ...
Si-a celei de maine ...
Scrise mic pe un certificat de deces.
Lumea e moarta cu toata
Dar nu si-a cumparat loc de veci.
Nici moartea nu vrea sa ia lumea.
Caci lumea e moarta de moarte absurda ...
Lumea-i mai mult bolnava in moarte,
Decat poate fi moarta in boala ...
Fiindca inca mai misca desi e prea moarta,
Lumea-i bolnava de moarte, mult prematura.
Dar de la mine din minte se poate desprinde
Cu lesne sfiala o moarte amara.
Ca lumea-i bolnava de moarte absurda
Stim toti si nu-i nevioe de certificate scrise in dunga,
Ca sa ateste in demult intamplat, mult prematur, simplu deces.
Dar mintea mea, domnitoare a tuturor lumilor dintre urechile mele,
Naste in fiecare zi cate-o moarte ... mai dulce,
mai amara si cateodata mai moarta decat moartea insasi.
Dar mintea mea niciodata nu face,
Vreo moarta absurda care s-o lase in pace
Pe moartea strabuna de care lumea abunda.

3 Iunie 2010

Iadul pe roti

Vino frumoaso ... pana nu e prea maine ...
Vino sa punem iadului roti
Sa-l mutam din oras in oras ...
Si sa plecam cu el in turneu cat inca mai e aprins
Cat inca mai arde incins.

Vom taia la intrare bilete ...
Iar dracii ... dracii ne vor fi amfitrioni.
Din cazane vom face gondole
Sa plimbam calare pe stix
Spre intrarea-n al nostru abis,
Pe toti cei ce se pierd pe calea spre nemurire.

Chiar daca le-a venit sau inca nu tuturor timpul,
Chiar de ar fi spre alte divinitati sa se duca,
Vino frumoaso sa punem iadului roti
Si la iesirea de pe pamant ... o firma mare luminoasa,
Dio sa stea la urcarea in barca, calare pe stix sa furam,
Toata viatza din lume ... si-apoi ... amandoi sa conducem pe veci,
Iadul nostru pe roti cu care umblam ambulant din oras in oras.

17 Mai 2010

Abstractizare

Vezi gaura aceea din perete?
Gaurica aia mica, spune-mi, o vezi?
In gaura aceea din perete poti gasi orice.
Fiindca acea gaura care aparent nu exista pentru tine,
Este o abstractizare si atat … doar o abstractizare …

Ti-am zis vreodata ca ai cel mai frumos zambet din toate abstractizarile mele?
Fii atenta, spune-mi, o vezi?
Daca te uiti atenta, poti vedea toata istoria omenirii in ea …
Si chiar si tot viitorul nehotarat inca …
Stii ca traim intr-o lume a probabilitatilor.
Daca te uiti atenta, il poti vedea si pe Einstein,
Cum statea cu piatra lui in brate … probabil legata de incheietura mainii …
Mana legata de incheietura mintii.

Gaurica aia mica din perete despre care tot iti vorbesc poate fi orice,
Poate fi si granita dinte universuri … paralele sau posibile,
Nu mai stiu exact daca e vreo diferenta, mi se pare ca nu.
Oricum nu conteaza, nu mai rade, fii putin atenta,
Deschide-ti imaginatia si spune-mi …
Vezi acea mica gaurica abstractizata si ostracizata?

Raspunsul vine pe fondul hohotelor vesele "nu, n-o vad … ce-ai, esti nebun?"
Totusi nu era nici o gaurica in perete, era o abstractizare a mea, in ea eram eu … si ea, nu ma vedea.

29 iulie 2010

Al tau

Sunt cateodata momente absente,
Cand imi doresc sa nu fi fost eu.
Sa repar mai tarziu mi-este la fel de greu,
Cum ti-ar fi tie, cestinule, sa uiti de dumnezeu.
Sunt neatent cateodata si gresesc ... ne voit.
Da-mi o palma atuncea ... si-apoi un sarut,
Priveste-ma bland ... ureaza-mi „bine ai revenit".
Invarte-mi in jurul degetelor tale,
Toate durerile mele ... atat de normale.
Lipeste-ti buzele inca o data de spatele meu,
Imi vor curge doua lacrimi atunci ...
Imi voi aduce aminte cum este sa nu fie greu.
Lipeste-ti buzele de gura mea ...
Si voi uita de toata durerea de pe oriunde din viata mea.

Repara-mi sufletul spart in milioane de picaturi de apa,
Si poarta-l intreg la tine-n geanta frumos colorata.
Geanta pe care tot eu ti-am daruit-o ... dar, tu nu stii,
Inainte sa ti-o dau am facut si-un buzunaras mic de tot
Unde sa-l porti reparat, este-al tau ... acum este tot.

26 Decembrie 2010

Despre Mizantropie

Bine-ati venit in noul an mizantrop …
Pasiti cu stangul inainte, nu va fie frica,
Va veti impiedica, dar e vina noului an.
Veniti … pasiti cu incredere in noul an egoist si frustrat …
Veniti cu inima deschisa … ca sa cadeti prada mai usor mizantropiei lui.

Veniti cu incredere … veti fi dezamagiti …
Dar poate ca in noul an egoist, nu veti mai avea oxigen …
Si veti muri asfixiati …
Sau poate apa se va otravi … si vei muri,
Nu ca Romeo si Julieta … doar ca niste simpli soareci.
Si-atunci n-ar mai conta …

Patrundeti cu fruntea sus … veti fi dezamagiti fara-ndoiala …
Dar nu-I nimic, veti deveni si voi la fel de mizantropi ca noul an …
Si-atunci nimic nu va mai conta … nici macar mizantropia.

1 Ianuarie 2007