Despre nevoile de zi cu zi

Secundele pe pielea ta, aluneca sau curg,
Orele se opresc intotdeauna cand secundele ajung intre sanii tai.
Timpul in bratele tale incepe sa susghite ca un nou nascut,
Iar zilele si noptile nu mai alterneaza.
Cu capul pe pieptul tau toti anii dureaza o vesnicie,
Pentru ca numai in eternitate timpul nu se mai poate masura,
Si are tendinta de a dura cat un scancet de copil.

Eu, nu sunt demn de iubirile voastre,
N-am destul timp pentru a va povesti de ce.
Eternitatea mea s-a terminat acum mult timp ...
Inca de pe vremea cand am incetat sa mai scancesc ... ca un copil.
De pe vremea cand am plecat dintre sanii mamei,
Si-am inceput sa ma hranesc singur.
Ironic, mama a continuat sa m-alapteze ...
Chiar si cand am ajuns copil batran.
Nu stiu de ce in fiecare zi avea alt nume, alta privire si alta poveste ...
Cu toate astea ea a continuat sa m-alapteze ...
Uneori chiar si de 2 ori pe zi.

Imi amintesc de parca ieri am devorat ultimul san,
Suparat fiind ca nu mai are lapte si nici rom sau vodka,
Cum mama-ceea conjuncturala a incetat sa imi mai fie mama
Chiar cand satul de toata lumea, calic de sanii ei,
M-am repezit ca o bestie de prada sa-i devorez anchiorul.
Dar s-a speriat si a fugit si a uitat ca-n ziua-ceea, ea-mi este mama.
Nu te-am nascut, mi-a zis, n-am nici o datorie ...
Insa avea ... nu datorie ci nevoie ... de mine sau de altul,
Oricum ... vroia si ea un tata-n fiecare zi.

P.S. La mine se termina aici ... neterminata, o poti termina tu ...

13 Iulie 2011

Despre eternitati

Aerul s-a rupt intr-un colt si-a-nceput sa planga,
Cerul si-a julit cotul intr-un varf de munte.
Ce poti face cand aerul incepe sa planga ... ?
... te-apropii de pamant si asculti ...
Asculti cum pantecele lui il panseaza.

Apoi cerul se-ntuneca, cand aerul plange,
Asa se intampla mereu cand ...
Copil nebun, aerul se joaca de-a dumnezeu
Si tranteste cerul de pamant.

Atunci ... nu stii niciodata daca a venit noaptea,
Sau pur si simplu pamantul acopera soarele,
Ca aerul sa se poata ascunde in el.
Sa mai invete inca o lectie despre neatentie.

Din cealalta parte a zarii ... luna asteapta mereu,
Ca pamantul, parinte de copil derbedeu,
O secunda sa nu se uite spre ea atent ...
Asteapta sa poata ca dintr-un salt imprudent,
S-ajunga la iubitul de care-a fost despartita etern.

Iar el isi face planuri de evadare,
Chiar daca din centrul galaxiei nu va avea niciodata scapare.
Amandoi ... de cateva sute de secole ...
Mai vor sa se-mbratiseze inca o data ... ultima data.

22 August 2011

Denaturalizare

Cum te-astepti sa poti face inventarul lacrimilor,
Cand pe cerul noptii, stelele-si cer dreptul de a fi numarate?
Ca intr-un carusel stricat,
Unde leaganele au fost inlocuite cu sicrie ...
Din care corpurile, carora le-au fost amputate sufletele,
Au fost trimise in vacanta.

Mortii se bucura de re...decorporalizarea sufletelor carora le lipsesc trupurile,
Trupurile cauta de nebune locul unde pot exista fara suflete ...
Caruselul e ocupat de noi toti care ne dam uta prin cimitire ...
Vietile noastre sarace, umplute cateodata ca cate-un strop de iubire ... altul de fericire.
Mi-e sila de natura umana care reinvie dupa fiecare strop de neiubire ...
Dupa fiecare moment de nefericire, cand ... si-aduce aminte omul ca moare.

„Traiti mai departe" toate vocile ne-ncurajeaza ...
Traim mai departe fara-ndoiala, asteptam sfarsirile ...
Sa uitam neiubirile si nefericirile ...
Mi-e sila de rasa umana ...

Aveti idee unde as putea gasi putina ... fericire si iubire?

14 Aprilie 2011

Regasire si Pierdere

Gasit-am locul fara timp,
Intr-o iesire-a mea din minti,
Intr-o intrare-a ta ...
Stop. Opreste (te)(ma) spune-mi ... mai stii sa ma simti?

n-am inteles prea bine niciodata,
ce caut eu in timp ...
Dar ... amuzant probabil, gasit-am spatiul meu, atemporal,
Usor antigravitational.

Cred asta pentru ca acolo orice clepsidra-i un caleidoscop.
Si nisipul oscileaza ... de sus in jos ... de jos in sus ...
In jos si-apoi in sus inainte de a se opri, atunci cand
toti indragostitii au impresia ca luna rasare doar pentru ei.

Cand luna face salturi mortale ...
De sus in jos, de jos in sus, in jos, in sus,
Cand in mare, cand in cer,
Cand in tine, cand in creier ...

Si-apoi se opreste si lumineaza ...
Acolo fiecare dintre noi are luna lui.
O singura luna nu ar putea
sa oscileze pentru fiecare in parte.

Fiecare barbat are cate o luna,
Si fiecare femeie cate o stea,
A nordului,
Cea care nu apune niciodata.

PS. Lucrare scrisa la plecarea din Vama Veche

25 Iulie 2011

Despre promisiuni

Pe poarta raiului scria ...
Pasiti, intrati toti cei ce n-ati crezut vreodata,
Caci dumnezeul salvarii e bland, si ingerii au chipuri femeiesti.
Intrati, veti fi salvati, iertati cu totii.

Dumnezeu a scris asa ... fara-ndoiala.
Cand a realizat ce a facut cand femeii i-a dat chip de inger.

Si pentru a nu fi considerat nevrednic de divinitate,
Tot el a zis ca ne va mantui cand ne-om cai ...
Asa i-a zis si lui Satan cand l-a trimis in iad ...
Un dumnezeu de circ ... un pamblicar.

Tot dumnezeu, se zice ca ar fi creat ispita,
Si chiar pe noi dupa asemanarea lui.
Ce dumnezeu simpatic ... nu as fi crezut,
Dar presupun, ca inainte de toti vecii ... „trufia", nu era pacat.

Si fiecare dintre noi zice-se ca are cate-un inger ... si ... cate-un drac.
Si ca putem alege-anume o cale simpla de urmat,
Dar dumnezeu, gresit creat si el de dumnezeii lui,
Ne-a confectionat pe noi ... si mai gresiti decat chiar el.

Cer asadar ... si cred ca am tot dreptul,
Ca incepand de maine sa fiu sanctificat.
Si insusi „Sfantul" Petru sa imi inmaneze ...
Diploma de Dumnezeu ... autoproclamat.

27 Iunie 2011

Despre gurile noastre

Eram amandoi inchisi in lumea mea,
Toate fantomele mintii mele,
Asteptau flamande sa te scap din brate ...
Si gurile noastre se sarutau,
Gurile noastre flamande muscau una din cealalta
Sangerau, plangeau, se sarutau si se devorau una pe cealalta.
Refuzand sa se elibereze una pe cealalta din acel sarut,
Ce nu avea sa se termine niciodata.

Gurile noastre se sarutau, sangerau si se devorau una pe cealalta ...
Mai apoi gurile noastre de neoprit din sarutul acela diavolesc,
Au inceput sa ne devoreze si pe noi, putin cate putin,
Vroiau sa ne dovedeasca ca nu au nevoie de trupuri,
Ca pot exista numai ele inclestate in acel sarut etern.

In definitiv au ramas numai gurile noastre sangerande,
Inclestate in sarutul din care au pornit spre a ne devora,
Nu mai aveam maini si nici picioare nici unu din noi,
Nici unu din noi nu mai exista fiindca gurile noastre ne devorasera,
Ramasesera doar urme de noi,
Si gurile noastre care refuzau sa se desparta,
Existau numai gurile noastre prinse pentru eternitate intr-un sarut muscat.

7 Februarie 2010

Despre evadari

In mintea mea, in universul meu interior ...
m-am cautat, gasindu-ma schimbat si trecator,
as spune ca am si uitat cine mai sunt
dar stiu cu siguranta tot ce-am fost.

Dar ... vai ... ce-am fost, nu e nimic din tot ce sunt.
Decat arareori imi amintesc c-am fost si eu ...
Tot trecator mereu ... pentru c-a trebuit din cand in cand,
Sa mor, sa rad, sa scuip, sa plang ... intotdeauna cu alt gand.

Intotdeauna cu parul mai lung sau mai scurt,
Cu ochii mai inchisi si uneori mai colorati decat un curcubeu.
Cu ganduri mai curate sau mai ... departate in minte,
Ca sa fac loc si altora sa spuna si ei niste cuvinte.

Ce sunt ... ce-am devenit ...
Un cui intr-un sicriu din brad de munte,
O ... departare dintre ochii vostri,
Un gand bun ... si-un ...eu mai nu stiu cum.

Iar tot ce-as fi putut sa fiu,
s-a transformat intr-o tacuta evadare ...
... a mea ... din mine.

27 Ianuarie 2011

Despre ... ...

Este uimitor cum
o briza calda si domoala.
Venita parca dintr-o bataie de aripi,
Ale unui fluture proaspat transformat.

Poate aduce cu sine,
un munte imens de suspine.
Care se ridica pana mai sus de soare,
greu de escaladat cand nu ai nimic in picioare …
cand nu ai picioare.

Si nici mainile nu te mai trag
de cand din umeri ti-ai pierdut aripile
Ce erau mai inalte decat intreg muntele,
Imposibil de escaladat fara picioare …
cand nu ai nimic in picioare.

Si n-ai de ales decat sa stai,
Sa astepti si sa te holbezi in soare …
stiind ca oricum, astfel,
nu iti vor creste picioare …
nici muntele n-o sa coboare …
Dar poate c-or sa-ti creasca alte aripi …
O noua pereche de aripi mantuitoare.

Poti sta linistit langa muntele tau,
Cand nici o pereche de ochi,
nu te mai priveste de sub gene … pe furis.
Poti putrezi relaxat … muntele …
Muntele nu se va lasa escaladat …
Nici cu ... si nici fara picioare …
cu atat mai putin de tine …
care nu ai nici maini … nici ochi … si nici picioare.

18 Ianuarie 2011

Dintre noi

Dar mi-as infinge dintii-n sanul tau …
stang, normal,
sa-ti simt in gura inima pulsand …
seara, mereu.
Si ochii-n ochii tai mi-as ingheta,
sa pot sa port in mine peste tot privirea ta.

Sa nu mai stii de altul niciodata,
si tot ce-a fost sa uiti intr-un minut …
care si el se va sfarsi-n uitarea ultimei lui secunde.
Uita-vei de mine … uita-vei de tine …
vei stii doar de noi.

Si sa ne dezbracam de orice gand sau frica,
si toate hainele-aceste murdare sa le-azvarlim pe geam.
nu ne vor mai fi de-atunci de trebuinta,
caci vom purta numai seninul din ochii tai …
si nebunia din mintea mea ca haine-ntotdeauna.

23 August 2010

Despre paralelisme

Imi plac locurile stramte, locurile mici,
Locurile inghesuite unde ma pot simti liber.
Imi place cand toate usile si geamurile se inchid,
Cand se incuie cu multe lacate pe fiecare clanta.

Cand pe geamuri sunt multe gratii,
Prinse in beton cu belciuge de otel.
Cand peretii sunt construiti in jurul gratiilor,
Cand nu ai nici o cale de iesire.

Intr-un astfel de loc, imi poti impune orice,
Voi accepta fericit fiecare cerere absurda a ta.
Dar da-mi controlul pe care si tu il vrei,
Vino langa mine in locurile-acestea stramte.

Sa construim si ultimul perete cu noi inauntru,
Neavand usi ... nu vom avea nevoie chei.
Vom ramane inauntru blocati amandoi,
Fara vreo cale de scapare din aceasta libertate absenta.

In locul acela stramt, mic, inghesuit,
Vom construi o noua ordine universala.
Sa ne dea timpul si noua o sansa, doar una ...
Promitem ca n-o sa-l mai deranjam apoi.

9 Noiembrie 2010

Despre Calatorii

O sa te-astept nebuno,
Diseara-n gara pe peron.
Sa ne urcam in trenul vietii noastre,
Si sa calatorim si noi pana in gara primului sarut.

Sa ne imbratisam sub ochii tristi,
Ai impegatilor batrani si fara chef.
Calatoriti in toata viata lor destul de mult
Cat sa cunoasca pasiunea primului sarut.

La revedere sa ne luam de la vagoane,
Cand din locomotiva se va auzi tipatul in nota SI.
Si rotile-n sens invers vor porni ...
Ducand iar impegatii prin vreo alta gara.
S'asiste iar la pasiunea primului sarut al altor doi ... copii.

Noi vom pleca-mpreuna, de data asta intr-un tren ... fara bilet.
Caci trenul asta n-are gara, n-are vagoane ... nici impegati.
Imbarca-ne-vom apoi in trenu-acesta zburator,
Ce va primi aripi din descatusarea cuvantului dor.
De care n-o sa mai avem nevoie niciodata.
Pentru ca trenu-acesta zburator ... nu face escale ... niciodata.

Si ne va duce-n zbor prin toata lumea,
Din aer vom vedea Parisul si Viena.
Din nori o sa ne-arate Berlinul si-apoi Moscova,
Si ne va pacali cu o aterizare langa Lisabona.
Brusc catre Casablanca o sa se intoarca,
Si ne va-nchide-n cafeneaua iubirii dintre Rick si Ilsa.

14 Februarie 2011

Dimineata de februarie

Hai sa facem schimb pentru o zi.
Sa intri tu in toate nenorocirile mele,
Sa ma lasi pe mine in toate nenorocirile tale.
S-ar putea ca la sfarsitul zilei,
Sa fim amandoi eliberati.

Dupa ce vom fi intim legati
Unul de dezastrele celuilalt,
Toate simtirile mult asasine
ale trupurilor si ale mintilor noastre,
Se vor contopi in realitatea
Tuturor zilelor impreuna.

Nu vor mai exista atunci
dureri sau simtiri personale,
Nu vor mai exista nici abisuri ...
Existentiale ... poate,
ale unuia singur dintre noi.

Totul va fi o mare si unica durere,
Tolanita obscen peste vietile noastre ... .
Va fi infinit mai greu pentru sufletele noastre ...
Va fi enorm mai asasinant pentru amandoi ...
Cu morti care nici macar nu exista,
Cu descrieri care nu s-au inventat ...
Fiindca inventatorii limbii noastre native
N-au avut timp de relas
Pe scena absurda a vietilor lor.

Aceasta uniune a spiritelor,
Aceasta simbioza de nedorit,
Ne-ar face sa stim fara cuvinte,
Sa simtim fara priviri,
Sa auzim fara cuvinte ...
Sa zburam fara aripi,
Sa mergem fara picioare
Sa vedem fara ochi
Sa gustam din prea plinul nenorocirilor noastre,
De parca fiecare dintre noi ar fi unul singur.

7 Februarie 2011

Domnul Sfarsit

m-a suparat ... eternitatea mea,
de plus sau catifea.
Impopotonata cu panglici
facute din casmir si din tafta.
... m-a suparat din nou eternitatea mea.

n-am spus nimic, si nici n-am auzit. nimic.
astept sa aflu totul, mai am putin pan’ la sfarsit.
Caci mi-au promis la inceput, ca la sfarsit,
Mi se va da totul sau nimic din toata eternitatea mea.

Demult.
Tare demult.
In alta viata.
Unul din ei s-a sinucis
Si astfel lumea a conchis “toti ... niste nebuni”
Dar s-a intors din calea lui catre sfarsit
Cand a realizat, ca la-nceput,
Nici macar un drac sau vreun arhanghel nu i-a promis nimic,
Si astfel s-a trezit pe jumatate spre sfarsit si cu a 2-a jumatate departe de-nceput ...
Promiteti-mi ceva pentru sfarsit ...

Proasta alegere-ai facut, cand la-nceput nu ti-ai ales nimic pentru sfarsit.

12 Iulie 2008

Tu si Eu

Intr-o zi voi inchide ochii si voi deschide
Portile iadului meu interior.
Ma voi abandona demonilor din mine,
Temerilor si indoielilor, intrebarilor si ratacirilor.
Depravarii mele spirituale si agoniei extatice
A tuturor pierderilor si a tuturor castigurilor mele personale.
Care puse cap la cap nu fac nici macar cat jumatate
Din toata furia cu care toate aceste se hranesc din mine,
Imi sfasie carnea si imi insangereaza ochii.
Imi impaienjeneste mintea si-mi bea sangele ... cu gheata.
Vor veni apoi din urma toate durerile si toate frustrarile
Care vor devora toata furia, toate temerile, intrebarile si ratacirile,
Toate pierderile si castigurile toata depravarea si toti demonii.
Durerea si frustrarea vor fi atunci singure in iadul meu interior
Cu portile deschise.

1 Februarie 2011

Despre Dunare

Titlul ei: Intoarcerea Acasa

adu-ti aminte cum prima data
dunarea toata era-nvolburata.
Striga dupa noi sa ne-ntoarcem acasa,
Doar o viata vroia ... sa ne spele tandru
in fiecare dimineata.

Daca te-ai duce azi s-o vizitezi,
Ai vedea cum si-acum plange.
Cum azi nu mai curge, azi se rostogoleste.
Si daca ai pleca putin urechea deasupra rostogolirii ei
Ti-ar sopti incet, chinuit, ca dintr-o coma absoluta.
Cum si-ar dori ca-n valurile ei, sa ne boteze pe-amandoi,
Sa devenim unicii copii ai ei ... numai noi amandoi,
Iubiti, iubind imbratisati in valurile ei.

De pe chipul tau, dunarea, ar copia toata frumusetea,
Asa ar deveni, deodata, primul fluviu cu parul blond, ochii albastrii si inima curata.
Si de pe pieptul tau, c-un salt sinucigas,
S-ar napusti pe pieptul meu unde, dunarea, s-ar juca cu viata,
In parul meu s-ar impleti-n idei,
Si-atunci doar noi vom stii de ce nu mai e dunarea involburata.
De ce de-un timp este curata si albastra,
De ce-ntre radacini de salcii inundate, se vad, de-un timp incoace
Doua inimi mici si-mbratisate.

14 Ianuarie 2011

Despre Proletariat

Cateva ganduri care mi-au cazut din ureche
Alearga de nebune departe in lume.
Ele cred, tampitele, ca nu le mai vreau
Dar le-am scapat, din greseala ... si am si o scuza ...
Iti ascultam vocea din amintiri.

Nu, gandurile nu erau despre tine,
Si acum e mai bine sa le las sa alerge prin lume,
Am multe altele intre urechi ...
La care tre' sa raspund, pe care tre' sa le uit.

Mi se sparg timpanele de-atata urlat.
Oamenii fac prea multa galagie
Iar timpul n-asculta nici de spatiu ...
Timpul ... e proletar ...
Doar eu sunt inchis intre spatiu si timp.

20 Aprilie 2010

Despre patrate

Nici nu mai trebuie sa-ncep,
Sa-mi cant in treacat dorul.
Dorintele-mi sunt piese vechi
Pierdute dintr-un set de sah.

Cand se contrau pe tabla lui,
Batranii acelei vremi.
Din graba l-au descompletat,
Si nu mi-au mai ramas decat ... vreo 3.

Primul e turnul ...
Care ca si poetul, „cerseste-n veci de veci stingher".
Al 2-lea-i ... doar un pion,
Care-a avut in tineretea lui potential de-a deveni regina,
Iar ultima-i ...un cal,
Pe care pionu-ar fi incalecat dac-ar fi devenit regina.

Cu-aceste ultime dorinti,
Impachetate bine si-ndesate-n buzunarul de la piept,
Inutile ... compromise ...
Cu-aceste 3 dorinte pe care nu le pot uita,
Visez la tine si la noi si la ... etcetera ...

20 Noiembrie 2010

Noaptea ... dupa spectacol

... in curand se va termina spectacolul,
Actorii se vor lua de mana cu instrumentistii
Si vor pleca in cautarea alinarii lacrimilor,
De dupa caderea cortinei.

Tuturor le lipseste cate ceva,
Toti se vor intergiiti.
Se plimba mereu, tinandu-se de lacrimile lor,
cand pleaca dupa spectacol ...
Spre terminare sau intregire ... nici unu din ei nu stie.

Actorilor intotdeauna le-a lipsit un regizor,
Si un iscusit textier.
Fara ei ... actorii rad pe scena ...
2 ore si ceva ... cat tine piesa.

Instrumentistilor ...
le lipseste un compozitor ... si ...
A, nici instrumente n-au ...
Fara ele, langa actori, pe scena,
Par a fi niste mimi ratati.

1 Iunie 2010

Despre vocea ta

Daca stau putin sa ma gandesc ...

Vreau sa-ti ating vocea ... e un fel de templu al mintii mele,
Vreau sa-ti mangai fiecare vocala, s-o simt de parca ar fi articulata de propriile-mi corzi vocale,
Sa ma lovesc de toate consoanele spuse de tine
Ca de-un zid de bezea, dulce ... vreau sa-ti simt vocea cum mi se topeste in gura.
Fiecare oftat al tau sa-l prind in gura mea si sa-l inghit.
Sa te surprind de fiecare data cand vorbesti cu tine, cu voce tare,
Sa stau ascuns dupa divan si sa ma infrupt din spusele tale ...

O sa-ti prind in gura mea toate cuvintele,
Pentru ca mai apoi sa pot respira prin fiecare vocala a ta,
In consecinta, tot aerul pe care l-as inspira prin fiecare vocala a ta
Va fi ofranda pentru templul mintii mele.
Si-acum spune-mi un “A” de tipar sau de mana,
Spune-mi un “E” sa-l prind in mine ...
Si-un “I” si-un “O” si-un “U” sa-mi redecorez mintea cu fiecare vocala ta.

2 Iulie 2008

Ganduri la miezul noptii

In mintea mea se intampla tot felul de lucruri,
Inspaimantatoare sau mai mult de neinteles.
Lumea inconjuratoare in capul meu mai ales
devine imaginea zilei de ieri ...
Si-a celei de maine ...
Scrise mic pe un certificat de deces.
Lumea e moarta cu toata
Dar nu si-a cumparat loc de veci.
Nici moartea nu vrea sa ia lumea.
Caci lumea e moarta de moarte absurda ...
Lumea-i mai mult bolnava in moarte,
Decat poate fi moarta in boala ...
Fiindca inca mai misca desi e prea moarta,
Lumea-i bolnava de moarte, mult prematura.
Dar de la mine din minte se poate desprinde
Cu lesne sfiala o moarte amara.
Ca lumea-i bolnava de moarte absurda
Stim toti si nu-i nevioe de certificate scrise in dunga,
Ca sa ateste in demult intamplat, mult prematur, simplu deces.
Dar mintea mea, domnitoare a tuturor lumilor dintre urechile mele,
Naste in fiecare zi cate-o moarte ... mai dulce,
mai amara si cateodata mai moarta decat moartea insasi.
Dar mintea mea niciodata nu face,
Vreo moarta absurda care s-o lase in pace
Pe moartea strabuna de care lumea abunda.

3 Iunie 2010

Iadul pe roti

Vino frumoaso ... pana nu e prea maine ...
Vino sa punem iadului roti
Sa-l mutam din oras in oras ...
Si sa plecam cu el in turneu cat inca mai e aprins
Cat inca mai arde incins.

Vom taia la intrare bilete ...
Iar dracii ... dracii ne vor fi amfitrioni.
Din cazane vom face gondole
Sa plimbam calare pe stix
Spre intrarea-n al nostru abis,
Pe toti cei ce se pierd pe calea spre nemurire.

Chiar daca le-a venit sau inca nu tuturor timpul,
Chiar de ar fi spre alte divinitati sa se duca,
Vino frumoaso sa punem iadului roti
Si la iesirea de pe pamant ... o firma mare luminoasa,
Dio sa stea la urcarea in barca, calare pe stix sa furam,
Toata viatza din lume ... si-apoi ... amandoi sa conducem pe veci,
Iadul nostru pe roti cu care umblam ambulant din oras in oras.

17 Mai 2010

Abstractizare

Vezi gaura aceea din perete?
Gaurica aia mica, spune-mi, o vezi?
In gaura aceea din perete poti gasi orice.
Fiindca acea gaura care aparent nu exista pentru tine,
Este o abstractizare si atat … doar o abstractizare …

Ti-am zis vreodata ca ai cel mai frumos zambet din toate abstractizarile mele?
Fii atenta, spune-mi, o vezi?
Daca te uiti atenta, poti vedea toata istoria omenirii in ea …
Si chiar si tot viitorul nehotarat inca …
Stii ca traim intr-o lume a probabilitatilor.
Daca te uiti atenta, il poti vedea si pe Einstein,
Cum statea cu piatra lui in brate … probabil legata de incheietura mainii …
Mana legata de incheietura mintii.

Gaurica aia mica din perete despre care tot iti vorbesc poate fi orice,
Poate fi si granita dinte universuri … paralele sau posibile,
Nu mai stiu exact daca e vreo diferenta, mi se pare ca nu.
Oricum nu conteaza, nu mai rade, fii putin atenta,
Deschide-ti imaginatia si spune-mi …
Vezi acea mica gaurica abstractizata si ostracizata?

Raspunsul vine pe fondul hohotelor vesele "nu, n-o vad … ce-ai, esti nebun?"
Totusi nu era nici o gaurica in perete, era o abstractizare a mea, in ea eram eu … si ea, nu ma vedea.

29 iulie 2010

Al tau

Sunt cateodata momente absente,
Cand imi doresc sa nu fi fost eu.
Sa repar mai tarziu mi-este la fel de greu,
Cum ti-ar fi tie, cestinule, sa uiti de dumnezeu.
Sunt neatent cateodata si gresesc ... ne voit.
Da-mi o palma atuncea ... si-apoi un sarut,
Priveste-ma bland ... ureaza-mi „bine ai revenit".
Invarte-mi in jurul degetelor tale,
Toate durerile mele ... atat de normale.
Lipeste-ti buzele inca o data de spatele meu,
Imi vor curge doua lacrimi atunci ...
Imi voi aduce aminte cum este sa nu fie greu.
Lipeste-ti buzele de gura mea ...
Si voi uita de toata durerea de pe oriunde din viata mea.

Repara-mi sufletul spart in milioane de picaturi de apa,
Si poarta-l intreg la tine-n geanta frumos colorata.
Geanta pe care tot eu ti-am daruit-o ... dar, tu nu stii,
Inainte sa ti-o dau am facut si-un buzunaras mic de tot
Unde sa-l porti reparat, este-al tau ... acum este tot.

26 Decembrie 2010

Despre Mizantropie

Bine-ati venit in noul an mizantrop …
Pasiti cu stangul inainte, nu va fie frica,
Va veti impiedica, dar e vina noului an.
Veniti … pasiti cu incredere in noul an egoist si frustrat …
Veniti cu inima deschisa … ca sa cadeti prada mai usor mizantropiei lui.

Veniti cu incredere … veti fi dezamagiti …
Dar poate ca in noul an egoist, nu veti mai avea oxigen …
Si veti muri asfixiati …
Sau poate apa se va otravi … si vei muri,
Nu ca Romeo si Julieta … doar ca niste simpli soareci.
Si-atunci n-ar mai conta …

Patrundeti cu fruntea sus … veti fi dezamagiti fara-ndoiala …
Dar nu-I nimic, veti deveni si voi la fel de mizantropi ca noul an …
Si-atunci nimic nu va mai conta … nici macar mizantropia.

1 Ianuarie 2007