Parafrazand cuvintele bunilor nostri prieteni Tapinarii, incepem sa profanam ... nu morminte ci idei in cuvinte.
Dam si acestui blog o noua directie, daca pana acum am publicat exclusiv lucrarile mele, de acum incolo voi publica poezie in general si in civil vorba lu' Malaiele.
Cand va fi sa pleci definitiv,
Lasa-mi si sufletul pe undeva.
Arunca-l in vreun cos de gunoi,
De pe-o strada rau famata ...
Nici unu din noi nu va mai avea nevoie de el.
El, daca ne va mai vrea pe vreunu dintre noi,
Isi va gasi singur drumul inapoi.
Si daca totusi nu va mai avea nevoie
De-o inima-n care sa bata.
Poate-l va gasi un vagabond ... sa-l vanda pe o bucata de paine.